sâmbătă, 29 decembrie 2007
miercuri, 26 decembrie 2007
joi, 20 decembrie 2007
poate-as avea ceva de invatat din asta
articolul asta l-am gasit pe net si chiar mi s-a parut dragut...
Puternici prin... frica ?!
Se spune ca, reintors din razboi, eroul decorat pentru numeroasele acte de curaj infaptuite de-a lungul grelelor batalii, fiind mult laudat pentru neinfricarea sa, a replicat : „Da’ de unde ?! N-a fost asa ! Tot timpul am simtit frica de moarte !”...
Bine, dar atunci cum de a facut atatea acte de eroism, ne-am putea intreba. Tocmai, pentru ca i-a fost frica. Aristotel spunea „curajul este tensiunea justa intre temeritate si lasitate”. Intre doi ostasi - unul las si altul temerar - nu exista nici o diferentiere a „cantitatii” de frica ; amandoi traiesc frica la tensiune maxima. Ceea ce ii diferentiaza este, insa, capacitatea de a „gestiona” acest sentiment si de a actiona - manati de ea - in sensuri diferite.
Lasul este cel care se lasa dominat de frica si abandoneaza orice reactie de indepartare a ei ; eroul este cel care pune frica sa, impreuna cu resursele sale fizice si psihice in gasirea unei „solutii” pentru iesirea din situatii critice, excesive, in care-l pune viata. Cine are curaj simte tensiunea fricii, dar reuseste sa se foloseasca de ea pentru a gasi o masura vietii sale.
Caci ce este frica altceva decat o adanca neliniste, o tulburare, provocata de un pericol real sau imaginar. Ne temem tot timpul si asta inseamna ca frica ne insoteste mereu ! Dar nu trebuie sa ne ingrijoram. Desi frica este parte integranta a conditiei umane, care ne insoteste precum coloana sonora insoteste un film, nu trebuie sa uitam ca aceasta „muzica-frica” are proprietati ( sonoritati ) multiple si diferite. Ne temem ca ne inseala iubita, ne temem pentru job-ul nostru, de singuratate si de multe altele ; si intre toate, mama tuturor fricilor - teama de moarte. ( Exista, totusi, o „clasificare”care trebuie avuta in vedere ; frica naturala, normala, care exista in noi toti si frica patologica, bolnava, care ne poate „lua mintile” si duce la absurd )
Dar ea, frica, poate fi si un obstacol in calea fericirii noastre. Cand tanarul-erou spune : „nu mi-e frica de nimic !”, batranul-rege ii raspunde : „inseamna ca nu iubesti nimic ! ” Si are dreptate, caci daca iubesti, te temi pentru persoana iubita ; si ce-am fi noi fara dragoste?! Asa cum nu exista frica fara dragoste, nu exista nici frica fara curaj. Cel mai important lucru este sa „folosim” frica, s-o facem partasa noastra, sa ne intarim prin frica noastra perfect omeneasca, pentru a deveni mai puternici, mai constienti, mai plini de forta.Plini de temeri, dar curajosi tocmai de aceea ; cu simtul maretiei de a fi oameni, trebuie sa luam viata in piept cu mult curaj si cu multa rabdare.
Si nu uitati : putem trai frica prin curaj, dar fara dragoste nu putem trai deloc !
Gabi Mari - consilier online
ps- spre suprpriza mea e si dintr-o revista de parapsihologie :D
Puternici prin... frica ?!
Se spune ca, reintors din razboi, eroul decorat pentru numeroasele acte de curaj infaptuite de-a lungul grelelor batalii, fiind mult laudat pentru neinfricarea sa, a replicat : „Da’ de unde ?! N-a fost asa ! Tot timpul am simtit frica de moarte !”...
Bine, dar atunci cum de a facut atatea acte de eroism, ne-am putea intreba. Tocmai, pentru ca i-a fost frica. Aristotel spunea „curajul este tensiunea justa intre temeritate si lasitate”. Intre doi ostasi - unul las si altul temerar - nu exista nici o diferentiere a „cantitatii” de frica ; amandoi traiesc frica la tensiune maxima. Ceea ce ii diferentiaza este, insa, capacitatea de a „gestiona” acest sentiment si de a actiona - manati de ea - in sensuri diferite.
Lasul este cel care se lasa dominat de frica si abandoneaza orice reactie de indepartare a ei ; eroul este cel care pune frica sa, impreuna cu resursele sale fizice si psihice in gasirea unei „solutii” pentru iesirea din situatii critice, excesive, in care-l pune viata. Cine are curaj simte tensiunea fricii, dar reuseste sa se foloseasca de ea pentru a gasi o masura vietii sale.
Caci ce este frica altceva decat o adanca neliniste, o tulburare, provocata de un pericol real sau imaginar. Ne temem tot timpul si asta inseamna ca frica ne insoteste mereu ! Dar nu trebuie sa ne ingrijoram. Desi frica este parte integranta a conditiei umane, care ne insoteste precum coloana sonora insoteste un film, nu trebuie sa uitam ca aceasta „muzica-frica” are proprietati ( sonoritati ) multiple si diferite. Ne temem ca ne inseala iubita, ne temem pentru job-ul nostru, de singuratate si de multe altele ; si intre toate, mama tuturor fricilor - teama de moarte. ( Exista, totusi, o „clasificare”care trebuie avuta in vedere ; frica naturala, normala, care exista in noi toti si frica patologica, bolnava, care ne poate „lua mintile” si duce la absurd )
Dar ea, frica, poate fi si un obstacol in calea fericirii noastre. Cand tanarul-erou spune : „nu mi-e frica de nimic !”, batranul-rege ii raspunde : „inseamna ca nu iubesti nimic ! ” Si are dreptate, caci daca iubesti, te temi pentru persoana iubita ; si ce-am fi noi fara dragoste?! Asa cum nu exista frica fara dragoste, nu exista nici frica fara curaj. Cel mai important lucru este sa „folosim” frica, s-o facem partasa noastra, sa ne intarim prin frica noastra perfect omeneasca, pentru a deveni mai puternici, mai constienti, mai plini de forta.Plini de temeri, dar curajosi tocmai de aceea ; cu simtul maretiei de a fi oameni, trebuie sa luam viata in piept cu mult curaj si cu multa rabdare.
Si nu uitati : putem trai frica prin curaj, dar fara dragoste nu putem trai deloc !
Gabi Mari - consilier online
ps- spre suprpriza mea e si dintr-o revista de parapsihologie :D
back:)
in sfasit...dupa ani si ani....am dat si eu de net....si ca sa citez din marii clasici "the victory is mine!!!" stewie(apud "the family guy")...ca in baza astora de la rds...stateam asa mult si bine...de 2 luni ii astept sa vina sa-mi puna rahatul ala de cablu...si astfel se confirma si sloganul lor "Internet cu viteza luminii" si dak as sta in celalat capat al galaxiei poate chiar i-as crede...dar...lasand frustrarile deoparte si sa nu cumva sa nu observ padurea din cauza copacilor...lucrul cel mai important e ca am net, macar cat e vacanta chiar dak la mine incepe abia peste vreo 2 zile,si de-acu o sa pot blogari cat oi vrea numai de-oi avea ce....
marți, 18 septembrie 2007
bla bla... bla bla....
Niciodata nu am stiu sa scriu si chiar nu ma pricep la asta….nu am talent dom’le…..nu ca as avea la altceva da na…usor usor incep sa bat campii…nicodata nu am stiut sa spun ce vreau de fapt pt ca probabil asta nu e inca clar nici pt mine…da ma-ntreb asa…in lungile mele ore de meditatie….si sunt destule in ultimul timp…does love even exists anymore?(parca suna mai bine in engleza)...adik tre sa indeplinesti anumite criterii sa fii iubit? sau exista anumite reguli de care eu inca nu stiu?atunci…what the fuck I’m doing wrong? ca vad ca am ramas la fel de in ceata ca si atunci cand abia am inteles ce inseamna asta…nu stiu d c scriu asta…poate doar ca sa fac ceva ce n-as fi facut never ever …scuze pt cei care chiar citesc asta….
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
