poate-as avea ceva de invatat din asta

articolul asta l-am gasit pe net si chiar mi s-a parut dragut...

Puternici prin... frica ?!
Se spune ca, reintors din razboi, eroul decorat pentru numeroasele acte de curaj infaptuite de-a lungul grelelor batalii, fiind mult laudat pentru neinfricarea sa, a replicat : „Da’ de unde ?! N-a fost asa ! Tot timpul am simtit frica de moarte !”...
Bine, dar atunci cum de a facut atatea acte de eroism, ne-am putea intreba. Tocmai, pentru ca i-a fost frica. Aristotel spunea „curajul este tensiunea justa intre temeritate si lasitate”. Intre doi ostasi - unul las si altul temerar - nu exista nici o diferentiere a „cantitatii” de frica ; amandoi traiesc frica la tensiune maxima. Ceea ce ii diferentiaza este, insa, capacitatea de a „gestiona” acest sentiment si de a actiona - manati de ea - in sensuri diferite.

Lasul este cel care se lasa dominat de frica si abandoneaza orice reactie de indepartare a ei ; eroul este cel care pune frica sa, impreuna cu resursele sale fizice si psihice in gasirea unei „solutii” pentru iesirea din situatii critice, excesive, in care-l pune viata. Cine are curaj simte tensiunea fricii, dar reuseste sa se foloseasca de ea pentru a gasi o masura vietii sale.
Caci ce este frica altceva decat o adanca neliniste, o tulburare, provocata de un pericol real sau imaginar. Ne temem tot timpul si asta inseamna ca frica ne insoteste mereu ! Dar nu trebuie sa ne ingrijoram. Desi frica este parte integranta a conditiei umane, care ne insoteste precum coloana sonora insoteste un film, nu trebuie sa uitam ca aceasta „muzica-frica” are proprietati ( sonoritati ) multiple si diferite. Ne temem ca ne inseala iubita, ne temem pentru job-ul nostru, de singuratate si de multe altele ; si intre toate, mama tuturor fricilor - teama de moarte. ( Exista, totusi, o „clasificare”care trebuie avuta in vedere ; frica naturala, normala, care exista in noi toti si frica patologica, bolnava, care ne poate „lua mintile” si duce la absurd )

Dar ea, frica, poate fi si un obstacol in calea fericirii noastre. Cand tanarul-erou spune : „nu mi-e frica de nimic !”, batranul-rege ii raspunde : „inseamna ca nu iubesti nimic ! ” Si are dreptate, caci daca iubesti, te temi pentru persoana iubita ; si ce-am fi noi fara dragoste?! Asa cum nu exista frica fara dragoste, nu exista nici frica fara curaj. Cel mai important lucru este sa „folosim” frica, s-o facem partasa noastra, sa ne intarim prin frica noastra perfect omeneasca, pentru a deveni mai puternici, mai constienti, mai plini de forta.Plini de temeri, dar curajosi tocmai de aceea ; cu simtul maretiei de a fi oameni, trebuie sa luam viata in piept cu mult curaj si cu multa rabdare.
Si nu uitati : putem trai frica prin curaj, dar fara dragoste nu putem trai deloc !
Gabi Mari - consilier online

ps- spre suprpriza mea e si dintr-o revista de parapsihologie :D