duminică, 13 aprilie 2008

oare asa sa fie?

Metafora - Vulturul si curcanul

Psiholog Pompiliu POSTU



M-am uitat la mine, m-am uitat la altii si nu am inteles decat un singur lucru. Ca majoritatea dintre noi nu suntem decat niste vulturi crescuti de curci si care sfarsim prin a ne comporta precum curcanii.


Avem aripile si stiinta de a zbura. Dar ele sunt incorsetate. Ne uitam cu jind la cei care zboara, se ridica si o fac cu atata usurinta. Ne uitam cat se sus ajung si cat liberi sunt. Suferim ca nu suntem ca ei. Noi ne simtim doar captivi intr-o ograda stramta, cu lucrurile la fel in fiecare zi.


Poate ca daca am fi fost curcani am fi dus-o bine. Am fi fost multumiti de ceea ce avem, de grija pe care cineva ne-o poarta si poate ca ne-ar fascina suficient de mult lemnele incat sa nu ne plictisim.


Dar noi suntem vulturi. Simtim in noi dorinta de a zbura. Simtim svacnirea. Simtim agitatia care ne cuprinde. Simtim ca locul nostru nu e in ograda in care am crescut atata amar de vreme. Simtim ca ajungem la limita suportabilitatii. Si atunci alegem doua cai: Unii alegem sa ne resemnam, devenim depresivi, fara chef de viata, plictisiti. Dar se gaseste cineva intodeauna sa ne bage doua graunte pe gat ca sa nu murim de foame. Si o luam de la capat. Altii ne suim cat mai sus si ne aruncam cu capul inainte. Ne dorim cu orice pret sa zburam. Facem eforturi colosale. Ne uitam la cei care zboara. Vream sa ii intelegem si sa fim ca ei. Le copiem gesturile si dam cu disperare din aripi poate ne-om inalta. Dar nu sfarsim decat prin a ne lovi de pamant, epuizati de eforturile pe care le-am facut pana acum. Si atunci invatam sa ne resemnam sau o luam de la capat pana invatam ca viata nu e asa cum vrem noi sa fie.


Dar credeti ca vulturul se inalta pentru ca vrea sa ii imite pe altii? Cand vine vremea, pasarile isi imping puii din cuib. Si atunci ei nu imita pe nimeni. Pur si simplu se lasa in voia aripilor. Ei nu invata nimic. Invata doar sa iti invinga teama care pana atunci ii tinea in cuib. Si au doar cateva secunde pentru a invata asta. Invata doar sa elibereze "stiinta" de a zbura, pe care o au deja in ei.

luni, 24 martie 2008

mie ;)

Draga prietene,

Incepand de astazi este interzis:

Sa nu fii tu insuti in fata celorlalti.
Sa joci un rol, sa te prefaci in fata persoanelor care nu au importanta.
Sa te temi de amintiri.
Sa abandonezi lupta inainte de a-ti realiza toate visele.

Este interzis:

Sa nu surazi in fata problemelor.
Sa nu pui umarul, sa faci pe prostul, sa nu iei atitudine in fata diverselor situatii ale vietii.
Sa astepti ca altii sa-si asume responsabilitati in numele tau, sa plateasca pentru greselile tale.

Este interzis:

Sa nu-ti exprimi iubirea.
Sa-ti abandonezi prietenii.
Sa nu incerci sa intelegi ce simt ceilalti din jurul tau.
Si sa nu vezi ca fiecare persoana are stilul sau si propriul sau drum.

Este interzis:

Sa plangi fara sa inveti din greseli.
Sa te trezesti o zi fara sa stii ce ai de facut.
Sa crezi ca lipsa unei anumite persoane in viata ta este sfarsitul lumii.
Sa disperi atunci cand este nevoie pentru o vreme sa mergi mai departe singur.

Este interzis:

Sa incetezi a-i multumi vietii pentru ea insasi.
Sa te plangi de ceea ce nu faci, fara sa iei masuri in acest sens.
Sa te plangi de ceea ce ai facut gresit fara sa fi incercat macar sa indrepti aceea fapta.
Sa ignori ca “asta e“ nu este singura alegere.

Este total interzis, fara amanari si argumente false:

SA INCETEZI SA FII PERSONAJUL PRINCIPAL AL FILMULUI PE CARE VIATA TA IL RULEAZA ZI DUPA ZI.

In final, dar nu in ultimul rand este complet interzis, incepand de acum, fara scuze si pentru totdeauna, repet interzis: ca cineva sa-si ia libertatea de a interzice altei persoaneceea ce siesi nu-si interzice.

de Sergio Bucay,
medic si psihoterapeut gestaltic,
editor revista Mente Sana,
autor de carti pe tema comunicarii si dezvoltarii personale

duminică, 23 martie 2008

dimineti...




"[...]într-o dimineaţă te aşezi pe marginea patului
[...] inima crapă ca o gresie lipită stîngaci
fiecare pas pe care îl faci îţi înfige picioarele-n şolduri
[...]lumina asta e o căţea cu trei pui înecaţi
toate lucrurile sunt galbene nu le atingi să nu-ţi rămînă pe degete
culoarea asta de vomă
[...] aerul plescăie îţi îndeşi organele
cu resturi de oameni le presezi cu pumnul
îţi faci rucsacul şi pleci în urma ta se face lumină"

Emilian Valeriu Pal

luni, 3 martie 2008

the new me...

"ieri am descoperit că locul meu preferat nici măcar nu există. îmi plăcea mie să cred că e real, până când toată minciuna s-a năruit, iar din castelul de frişcă la care visam n-a rămas decât o tocană banală.
de acum încolo mă vor durea multe lucruri. mai întâi, obiectele care mă înconjoară vor începe să muşte din mine. apoi, anumite cuvinte mă vor înţepa repetat, până când nu vor mai fi lacrimi. orice frustrare se va reverbera tăcut în toată inima mea goală, şi voi simţi toate ecourile ei. va fi o perioadă în care îmi voi pune întrebări, din care cea mai frecventă va fi "de ce?". voi începe să-mi caut vini care probabil nici nu există, dar n-am pe nimeni altcineva să acuz. am să-mi caut din nou la telefon mândria şi am s-o implor să-mi răspundă. şi-am să visez la răzbunări pe care nu le voi duce niciodată la capăt.
mi-ar plăcea să pun în acest "s-a terminat" şi un pic de uşurare că am scăpat de incertitudini, dar nu pot. şi nu vreau să mă întrebe nimeni nimic.
sunt o persoană ca toate celelalte. nu vreau nimic mai mult decât să pot avea din nou puţină încredere. deşi, cum spuneam mai devreme, "încrederea îţi pregăteşte o cădere de sus". a mea a avut grijă să-mi construiască un Everest înainte..."
by ANDREEEA TUDOROIU

As fi vrut sa pot spune ca am scris eu toate astea da nu-s asa talentata, sper sa nu te superi pe mine ca am postat asta dar mai bine de atat nici eu nu stiu ce simt...

vineri, 8 februarie 2008

think fake happy thoughts!

secretul unei vieti echilibrate...sad but true...
ce mi-ar placea sa fiu cand cresc mare...un mare om de stiinta sa pot inventa masina de sters ganduri, amintiri, vise...s-apesi un buton si gata...ca nou...

miercuri, 6 februarie 2008

marți, 5 februarie 2008

iubirea care este...

Iubirea nu este sentimente, ci este fapte.

Iubirea nu este ceea ce s-ar vrea, ci ceea ce s-a facut.

Iubirea nu este substantiv, ci este verb.

Iubirea nu este la viitor, ci la prezent sau la trecut.


http://onofreiciuc.blogspot.com/2008/01/iubirea-care-este.html

sâmbătă, 12 ianuarie 2008

urma - buy me with a coffee

si acu...sa pun si originalul...ce curios ca de f putina vreme mel asta a intrat in top 5 la mine....sau hai sa fim sinceri...pe primul loc

Buy me with a coffe

Instead of wastead gifts around
Instead of losing all we have
Instead of dreaming of a man you'll never have
You'd better breathe with me and feel...

Instead of planning and debating
Instead of shaping my own dreams
Instead of dreaming of a son you'll never have
You'd better breathe with me and feel...

You can buy me with a coffee
I'm so cheap...

Instead of letting distance talk
Instead of losing all we have
Instead ofdreaming of a man I'll never be
You'd better breathe with me and feel...

Instead of juding day and night
Instead of wasted time on both sides
Instead of guessing what the hell went wrong with me
You'd better breathe with me and feel...

You can buy me wïth a coffee
I'm so cheap...